Grigore Cantacuzino, prințul mai bogat decât regii României. ”Nababul” a construit trei palate și cel mai luxos cavou din Cimitirul Bellu
Gheorghe Grigore Cantacuzino nu are nevoie de niciun fel de prezentare, fiind renumit în istoria poporului nostru drept cel mai bogat român din toate timpurile. Cu o avere impresionantă, care o depășea cu mult pe cea a monarhilor României, cel supranumit Nababul era de viță nobilă, fiind descendentul direct al domnitorului Constantin Brâncoveanu.
Un prinț erudit și educat în străinătate
Prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino, cunoscut sub numele de „Nababul”, este una dintre cele mai fascinante figuri din istoria României. Renumit pentru imensa sa avere și pentru influența sa politică, Cantacuzino a lăsat o amprentă durabilă asupra societății românești din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
Vine pe lume într-o zi răcoroasă de toamnă, pe 22 septembrie 1832, într-o familie aristocrată, cu o istorie îndelungată și prestigioasă în principatele române. Familia Cantacuzino revendică descendența dintr-o veche și nobilă familie bizantină, aducând un statut deosebit tânărului Gheorghe Grigore.
Educația sa a fost una pe măsura rangului său, studiind la prestigioase instituții din Europa. După finalizarea studiilor în drept la Universitatea din Paris, Cantacuzino s-a întors în țară, pregătit să-și aducă contribuția în viața publică și politică a României.
Cariera politică a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a fost una impresionantă și variată. A ocupat numeroase funcții de-a lungul vieții sale, inclusiv cea de primar al Bucureștiului, de prefect al Poliției Capitalei și de președinte al Consiliului de Miniștri (prim-ministru) al României.
De două ori primarul Capitalei și premierul țării
În calitate de primar al Bucureștiului, Grigore Cantacuzino a adus numeroase îmbunătățiri infrastructurale orașului.
Prințul a inițiat proiecte de modernizare a străzilor, iluminatului public și a rețelelor de apă potabilă, contribuind la transformarea Bucureștiului într-o capitală europeană modernă.
Gheorghe Grigore Cantacuzino a deținut de două ori funcția de prim-ministru al României, între anii 1899-1900 și 1904-1907.
În această perioadă, a promovat politici economice și sociale menite să modernizeze țara și să sprijine dezvoltarea infrastructurii naționale. De asemenea, a fost un susținător al independenței economice și politice a României.
Cunoscut pentru imensa sa avere, Gheorghe Grigore Cantacuzino a primit porecla de Nababul, un termen folosit pentru a descrie indivizi extrem de bogați și influenți. Averea sa provenea în principal din proprietăți funciare întinse, moșii și investiții inteligente.
Milionarul excentric, proprietar de averi incredibile
Cantacuzino deținea numeroase moșii și proprietăți, inclusiv reședințe impunătoare în București și în alte părți ale țării.
Cea mai cunoscută dintre acestea este Palatul Cantacuzino din București, o bijuterie arhitecturală construită între anii 1898 și 1900. Palatul este un exemplu splendid al stilului Beaux-Arts și găzduiește, în prezent, Muzeul Național „George Enescu”.
O altă construcție notabilă este Castelul Cantacuzino din Bușteni, finalizat în 1911. Palatul reprezintă un exemplu magnific al arhitecturii neoromânești și reflectă gusturile rafinate și resursele considerabile ale familiei Cantacuzino.
Acesta a devenit un punct de referință cultural și istoric, atrăgând numeroși vizitatori și turiști. Nu în ultimul rând, Nababul a început construcția Palatului Cantacuzino de la Florești, inspirată de cele două Trianoane de la Versailles, un cadou pentru nepoata lui preferată, Alice, fata fiului său, Mișu Cantacuzino.
Contribuții culturale și filantropice
Nababul era renumit pentru stilul său de viață luxos și extravagant. Participa la baluri somptuoase și evenimente mondene, unde își etala bogăția și influența.
Pe lângă activitatea sa politică și afacerile sale, Gheorghe Grigore Cantacuzino a fost un mare susținător al culturii și al educației.
Nababul a finanțat construcția de școli, biserici și instituții culturale, contribuind semnificativ la dezvoltarea societății românești.
În perioada Războiului de Independenţă de la 1877, prințul Cantacuzino a făcut donaţii uimitoare, oferind un sprjjin de 50.000 de lei în bani şi alimente pentru familiile ostașilor români.
De asemenea, în anul 1913 a donat o avere în valoare de 225.000 de lei pentru flotă, aviaţie şi ambulanţele sanitare.
Moștenirea unui descendent al Imperiului Bizantin
Gheorghe Grigore Cantacuzino trece la cele sfinte în data de 22 martie 1913, lăsând în urmă o moștenire impresionantă atât în ceea ce privește realizările sale politice și economice, cât și contribuțiile sale culturale.
Cel mai luxos cavou din Cimitirul Bellu din Capitală este locul unde, și astăzi, trupul neînsuflețit îi odihnește. Despre acest monument, Maruca Cantacuzino, nora sa, mărturisea:
”Socrul meu care se mândrea cu acest cavou mai mult încă decât cu celelalte case ale sale, tot orgoliul neamului, ne destinase fiecăruia un loc”.
Deși stilul său de viață extravagant și titlul de „Nabab” îl fac o figură fascinantă, realizările sale practice și filantropice au avut un impact durabil asupra dezvoltării României moderne.
Prin activitatea sa politică, Cantacuzino a jucat un rol crucial în modernizarea infrastructurii și a economiei României.
Moștenirile sale arhitecturale, precum Palatul Cantacuzino și Castelul Cantacuzino din Bușteni, rămân simboluri ale măreției și influenței sale. Nababul este amintit nu doar ca un om extrem de bogat, ci și ca un lider care a contribuit semnificativ la progresul națiunii sale.